Sarbatorirea impliniri celor 21 de ani anisori ai mei a inceput de miercuri noaptea, cand o persoana la care sincer nu ma asteptam a fost alaturi de mine in primele minute din acest nou an...ceea ce ma face sa ma gandesc ca poate chiar exista si persoane cu bune intentii prin jurul meu.

Joi la pranz am iesit la un suc cu o buna prietena, eu aveam deja un local in cap, unde vroiam neaparat sa ajung, dar domnisoara nu m-a ascultat, si m-a convins sa merg in alta parte, cred ca stia ea ca nu e bn pt mine sa ajung acolo. Dupa lungi discutii a venit timpul sa ma indrept spre casa, desi nu vroiam sa ajung acolo, colega fiind plecata cu trebi la serviciu…

Stand in pat pe punctul sa adorm, in miezul zilei si de ziua mea…Diana(colega de apartament) stiind starea in care sunt, vine cu o idée salvatoare, sa ies in oras cu un amic de-al ei de la serviciu…normal ca mi s-a parut o idée buna desi nici nu il cunosteam pe acel baiat, dar stiam din ce imi mai povestise ca e baiat de treaba si am zis ca, dc nu?? Cum deja crestea inima in mine ca o sa ies si poate chiar o sa ma distrez, imi arunca bomba “ stai ca a plecat, a venit un baiat dupa el si nu mai poate sa iasa…” F**k e ziua mea si eu sunt condamnata sa stau in casa.

Pana la urma vine si Diana acasa si stand noi de vb una, alta, vb pe mess cu Cristi, var cu Bogdan, baiatul cu care trebuia sa ies, si intreaba daca oferta de iesit mai e valabila, eu normal ca la fel de entuziasmata ca prima data, tip ca un copil ca ”DA DA”:)) apoi stau si ma gandesc…stai putin, eu ies in oras, seara, de ziua mea cu un baiat, dar nu il cunosc…hopa…daca nu o sa fim pe aceeasi lungime de unda, eu ce ma fac??:)) asha… PAC-PAC imi vine o idée geniala, duble-date…in caz ca nu am ce sa mai vb cu el, macar o am pe Diana langa mine sa salveze situatia…dupa lungi discutii de convingere, reusesc sa organizez o ieseala in grup (mini-grup) eu, Diana, Bogdan si Cristi...

Toate fiind aranjate( eu eram totusi putin sceptica) ne-am intalnit cu baietii in fata blocului care ne asteptau amandoi langa masini ca niste domni, lucru care mi-a placut foarte mult.

In masina mi-am dat seama ca Bogdan e cam pe aceeasi frecventa cu mine si din vorba in vorba am ajuns la un local din Pitesti, care n-am nici cea mai vaga idée cum se numeste.

Ne-am bagat toti frumos la separeu si razand glumind, ne-am inchis in separeu si am inchis incet, incet lumina…si normal ca aerul neavand cum sa circule ne-a facut sa ne cam incalzim, dar nu la modul kinky:)) Ca sa fie treaba treaba am inceput cu alcool, o idée proasta rau de tot fiind vb de Redd’s, (parca si acum simt cum ma doare capul de la el), dar apoi imi vine o idée si mai proasta sa pun lapte in Redd’s =)) (copil tampit).

Lucrurile decurgand bine, ne vine inspirata idée sa trecem la vin rosu, astfel parasim incinta, ne deplasam catre magazin pt aprovizionare si apoi catre alta incinta. Acolo grupul vesel si putin ametit a dansat, a facut karaoke, dar nu cantand ci tipand…imi e mila de vecini, dar nah ne permiteam ca nu erau ai nostrii=))

A da, sa nu uit se de tentativa baietilor sa ma ameteasca in scaunul de birou, noroc ca am avut destula forta sa ma prind ca un “scaiete” de Bogdan desi nu cred k i-a parut rau k am facut asta si a ratat sa ma vada cazand. Normal distractia trebuia sa se termine la un moment dat, cum era spatiu restrans Diana mea a stat frumos pe fotoliu, sa ne priveasca pe noi cum dormim. Bine nu prea am reusit sa dorm, dar aveam un sentiment de liniste, acum Bogdan era cel care ma tinea pe mine in brate cat incercam sa adorm, probabil de frica sa nu cad de pe canapea;)) (alaturi de el petrecand si ultimele minute din ziua cea mare.

Dimineata, toti, adormiti am plecat care pe unde avea treaba, numai eu cred ca am dormit pana pe la 3 sa scap de amarata aia de durere de cap…dar a meritat…chiar mai vreau…

Se pare ca de fiecare data cand am un sentiment prost, chiar devine realitate… ce parea frumos la inceput, s-a transformat acum o saptamana si ceva intr-o mare dezamagire…Cateodata e bine sa nu te atasezi prea repede de o persoana chiar daca crezi ca o cunosti (si chiar ne stiam de ceva ani) pt ca iti poate da lovitura de gratie atunci cand ti-e lumea mai draga si in cel mai urat mod posibil. Stateam sa ma gandesc, “oare unde am gresit, ce nu am facut bine??” apoi am realizat ca de fapt nu e deloc vina mea…eu am dat tot ce aveam mai bun, dar nu a fost suficient pt acea persoana, care a cautat confortul in alte brate…pacat ca a fost o alegere cam proasta…Tinand cont de faptul ca sunt o persoana foarte orgolioasa si desi pot trece peste multe, nu pot trece peste tradare si minciuna…dar ce e mai dureros este faptul ca mi-am pierdut de tot increderea in “barbati”, si o sa fie greu pt cineva sa imi dovedeasca ca nu “toti” sunt la fel, asa cum si el la randul lui a incercat sa-mi demonstreze ca nu “toti” sunt o apa si un pamant…dar de fapt a facut exact pe dos…Poate nu se astepta ca eu o sa sufar, mai ales ca fac mereu pe tipa dura, greu de rapus, optimista si mereu cu zambetul pe buze , dar nu e asa si chiar doare…acum pot spune ca sunt mult mai bine, am avut si eu un umar pe care sa plang, de fapt nu doar unul ci chiar mai multe, care m-au ajutat cu sfaturi si vorbe bune fara sa simt ca trebuie sa ajung in patul lor (asta pt cunoscatori), dar eu sunt diferita, sunt un berbec mai sensibil care nu are nevoie decat de putina dragoste si nu doar vorbe goale…