Se pare ca de fiecare data cand am un sentiment prost, chiar devine realitate… ce parea frumos la inceput, s-a transformat acum o saptamana si ceva intr-o mare dezamagire…Cateodata e bine sa nu te atasezi prea repede de o persoana chiar daca crezi ca o cunosti (si chiar ne stiam de ceva ani) pt ca iti poate da lovitura de gratie atunci cand ti-e lumea mai draga si in cel mai urat mod posibil. Stateam sa ma gandesc, “oare unde am gresit, ce nu am facut bine??” apoi am realizat ca de fapt nu e deloc vina mea…eu am dat tot ce aveam mai bun, dar nu a fost suficient pt acea persoana, care a cautat confortul in alte brate…pacat ca a fost o alegere cam proasta…Tinand cont de faptul ca sunt o persoana foarte orgolioasa si desi pot trece peste multe, nu pot trece peste tradare si minciuna…dar ce e mai dureros este faptul ca mi-am pierdut de tot increderea in “barbati”, si o sa fie greu pt cineva sa imi dovedeasca ca nu “toti” sunt la fel, asa cum si el la randul lui a incercat sa-mi demonstreze ca nu “toti” sunt o apa si un pamant…dar de fapt a facut exact pe dos…Poate nu se astepta ca eu o sa sufar, mai ales ca fac mereu pe tipa dura, greu de rapus, optimista si mereu cu zambetul pe buze , dar nu e asa si chiar doare…acum pot spune ca sunt mult mai bine, am avut si eu un umar pe care sa plang, de fapt nu doar unul ci chiar mai multe, care m-au ajutat cu sfaturi si vorbe bune fara sa simt ca trebuie sa ajung in patul lor (asta pt cunoscatori), dar eu sunt diferita, sunt un berbec mai sensibil care nu are nevoie decat de putina dragoste si nu doar vorbe goale…