Zilele trecute am fost intrebata daca stiu ce e iubirea, nu am stiu ce sa raspund.Oare ce e iubirea? Cum imi dau seama daca iubesc?

Pana acum am fost indragostita de cateva ori, nu degeaba se spune despre berbeci ca sunt specialisti in dragoste la prima vedere. Am avut parte de o “iubire ascunsa”, iubire neimpartasita, iubire impartasita cu jumatate de masura, dar niciodata iubire complet impartasita. Pana acum avut parte numai e relatii “juvenile” alaturi de copii care se credeau barbati. Poate e de vina felul meu de a fi, sunt mai orgolioasa chiar si atunci cand tin la cineva, si nu ofer “a doua sansa”, oare cum sa trec peste explicatii de genu: “iti place sa primesti, dar nu oferi nimic la schimb, parca esti printesa din castelul de fildes”(chiar am meritat atunci asta, imi asum vina, totusi ti-am explicat situatia, dar nu ai vrut sa ma intelegi), “esti ceea ce imi doresc” dar totusi te-am inselat cu alta, sau “ea nu conteaza, e neimportanta, o fraiera” dar dupa o saptamana dupa ce ne-am despartit era impreuna cu ea(oare chiar atat de naiva sa fiu sa nu realizez ce se intampla?? si te mai intrebai, dc ti-am dat papucii…fraier ai fost tu:)) )

E adevarat, sunt inca mica, ce poate sti o “pustoaica” de 21 de ani despre iubire, cand pana acum nu am avut cu cine sa o impartaseasc? Daca ma comport pueril, o fac pt a-ti dovedi ca esti cineva important pentru mine, asa imi arat eu afectiunea si dragostea, chiar daca poate ma consideri, a fi, superficiala sau neinteresata. Pot fi si matura, poate mai matura decat multi oameni mari, insa sarmul meu vine din latura mea “imatura” care cauta mereu atentie si iubire.

Consider ca iubirea apare atunci cand imi doresc sa fiu mereu in preajma lui, si il tin in brate cand stiu ca ii e greu, sa ii simt fiecare bataie a inimii, sa il privesc cum doarme si sa mi se para unul dintre cele mai frumoase lucruri, sa incerc sa ii fac toate poftele, sa il alint, sa trec cu vederea defectele lui, sa-l necajesc cu lucruri minore, sa nu ma intereseze alti barbati in afara de el,sa fie prima persoana pe care o sun cand se intampla ceva, sa il respect, sa ii cer parerea cu privire la orice, cand devine cel mai bun prieten al meu, cand stie tot ce are legatura cu mine, imi ofera atentia de care are nevoie “o micuta”. Si cel mai important, atunci cand am incredere totala in el ca nu o sa ma dezamageasca ca restul…lipsa de siguranta ma sperie si ma face sa devin mai retrasa, e adevarat, in timp o sa vedem daca o sa fie bine sau nu, dar nu vreau sa aud expresia asta…

Si consider ca un mod de a confirma iubirea e atunci cand spui acel DA, fara nici cea mai mica ezitare.

Dar poate ma insel!!!

Aproape a sosit hopul cel mare, LICENTA, mai sunt doar cateva zile. Pe langa stresul care s-a acumulat si frica din ce in ce mai mare, totusi am un sentiment de fericire. Acesta se datoreaza catorva factori, unul deoarece o sa termin cu conspectatul, invatatul si repetatul, si celalalt este reprezentat de factorul imprevizibil care a intervenit in planurile mele, care erau destul de haotice, de viitor.
Acum a aparut acel ceva(a se citii postul din decembrie), pe care il asteptam inca dinainte de sarbatorile de iarna, care sa ma faca sa-mi doresc 100% sa plec, chiar daca atunci ezitam, acum sunt sigura. Pe langa asta, e si dorinta mea de a incerca sa fiu cat mai libera, sa nu mai depid de cei de acasa astfel incat atunci cand apar discutiile aprinse cu “seful cel mare”, sa pot sa i-o retez scurt, ca nu mai exercita “hegemonia” asupra mea:)) si ca pot sa ma descurc si singura, cuz I’m a big girl now.
Asta dovedeste pe de o parte ca sunt ambitioasa si pe de alta parte imi scoate in evidenta incapatanarea nativa, care de multe ori este catalogata drept defect, totusi la mine este de fapt o trasatura pozitiva, definitorie a personalitatii mele. Poate asa nu o sa mai fiu considerata “un copil” tot timpul.
Normal imi place sa ma comport copilareste, pentru ca sunt plina de energie, am multa pofta de viata, vreau sa traiesc, sa ma bucur de fiecare lucru marunt, sa rad, sa plang, sa iubesc. Nu vreau sa devin o persoana rece, stearsa, fara vointa. Oricum in linii mari, abia astept sa plec, sa incep o noua etapa din viata mea, SA INCEP O VIATA NOUA!!!

Sarbatorirea impliniri celor 21 de ani anisori ai mei a inceput de miercuri noaptea, cand o persoana la care sincer nu ma asteptam a fost alaturi de mine in primele minute din acest nou an...ceea ce ma face sa ma gandesc ca poate chiar exista si persoane cu bune intentii prin jurul meu.

Joi la pranz am iesit la un suc cu o buna prietena, eu aveam deja un local in cap, unde vroiam neaparat sa ajung, dar domnisoara nu m-a ascultat, si m-a convins sa merg in alta parte, cred ca stia ea ca nu e bn pt mine sa ajung acolo. Dupa lungi discutii a venit timpul sa ma indrept spre casa, desi nu vroiam sa ajung acolo, colega fiind plecata cu trebi la serviciu…

Stand in pat pe punctul sa adorm, in miezul zilei si de ziua mea…Diana(colega de apartament) stiind starea in care sunt, vine cu o idée salvatoare, sa ies in oras cu un amic de-al ei de la serviciu…normal ca mi s-a parut o idée buna desi nici nu il cunosteam pe acel baiat, dar stiam din ce imi mai povestise ca e baiat de treaba si am zis ca, dc nu?? Cum deja crestea inima in mine ca o sa ies si poate chiar o sa ma distrez, imi arunca bomba “ stai ca a plecat, a venit un baiat dupa el si nu mai poate sa iasa…” F**k e ziua mea si eu sunt condamnata sa stau in casa.

Pana la urma vine si Diana acasa si stand noi de vb una, alta, vb pe mess cu Cristi, var cu Bogdan, baiatul cu care trebuia sa ies, si intreaba daca oferta de iesit mai e valabila, eu normal ca la fel de entuziasmata ca prima data, tip ca un copil ca ”DA DA”:)) apoi stau si ma gandesc…stai putin, eu ies in oras, seara, de ziua mea cu un baiat, dar nu il cunosc…hopa…daca nu o sa fim pe aceeasi lungime de unda, eu ce ma fac??:)) asha… PAC-PAC imi vine o idée geniala, duble-date…in caz ca nu am ce sa mai vb cu el, macar o am pe Diana langa mine sa salveze situatia…dupa lungi discutii de convingere, reusesc sa organizez o ieseala in grup (mini-grup) eu, Diana, Bogdan si Cristi...

Toate fiind aranjate( eu eram totusi putin sceptica) ne-am intalnit cu baietii in fata blocului care ne asteptau amandoi langa masini ca niste domni, lucru care mi-a placut foarte mult.

In masina mi-am dat seama ca Bogdan e cam pe aceeasi frecventa cu mine si din vorba in vorba am ajuns la un local din Pitesti, care n-am nici cea mai vaga idée cum se numeste.

Ne-am bagat toti frumos la separeu si razand glumind, ne-am inchis in separeu si am inchis incet, incet lumina…si normal ca aerul neavand cum sa circule ne-a facut sa ne cam incalzim, dar nu la modul kinky:)) Ca sa fie treaba treaba am inceput cu alcool, o idée proasta rau de tot fiind vb de Redd’s, (parca si acum simt cum ma doare capul de la el), dar apoi imi vine o idée si mai proasta sa pun lapte in Redd’s =)) (copil tampit).

Lucrurile decurgand bine, ne vine inspirata idée sa trecem la vin rosu, astfel parasim incinta, ne deplasam catre magazin pt aprovizionare si apoi catre alta incinta. Acolo grupul vesel si putin ametit a dansat, a facut karaoke, dar nu cantand ci tipand…imi e mila de vecini, dar nah ne permiteam ca nu erau ai nostrii=))

A da, sa nu uit se de tentativa baietilor sa ma ameteasca in scaunul de birou, noroc ca am avut destula forta sa ma prind ca un “scaiete” de Bogdan desi nu cred k i-a parut rau k am facut asta si a ratat sa ma vada cazand. Normal distractia trebuia sa se termine la un moment dat, cum era spatiu restrans Diana mea a stat frumos pe fotoliu, sa ne priveasca pe noi cum dormim. Bine nu prea am reusit sa dorm, dar aveam un sentiment de liniste, acum Bogdan era cel care ma tinea pe mine in brate cat incercam sa adorm, probabil de frica sa nu cad de pe canapea;)) (alaturi de el petrecand si ultimele minute din ziua cea mare.

Dimineata, toti, adormiti am plecat care pe unde avea treaba, numai eu cred ca am dormit pana pe la 3 sa scap de amarata aia de durere de cap…dar a meritat…chiar mai vreau…

Se pare ca de fiecare data cand am un sentiment prost, chiar devine realitate… ce parea frumos la inceput, s-a transformat acum o saptamana si ceva intr-o mare dezamagire…Cateodata e bine sa nu te atasezi prea repede de o persoana chiar daca crezi ca o cunosti (si chiar ne stiam de ceva ani) pt ca iti poate da lovitura de gratie atunci cand ti-e lumea mai draga si in cel mai urat mod posibil. Stateam sa ma gandesc, “oare unde am gresit, ce nu am facut bine??” apoi am realizat ca de fapt nu e deloc vina mea…eu am dat tot ce aveam mai bun, dar nu a fost suficient pt acea persoana, care a cautat confortul in alte brate…pacat ca a fost o alegere cam proasta…Tinand cont de faptul ca sunt o persoana foarte orgolioasa si desi pot trece peste multe, nu pot trece peste tradare si minciuna…dar ce e mai dureros este faptul ca mi-am pierdut de tot increderea in “barbati”, si o sa fie greu pt cineva sa imi dovedeasca ca nu “toti” sunt la fel, asa cum si el la randul lui a incercat sa-mi demonstreze ca nu “toti” sunt o apa si un pamant…dar de fapt a facut exact pe dos…Poate nu se astepta ca eu o sa sufar, mai ales ca fac mereu pe tipa dura, greu de rapus, optimista si mereu cu zambetul pe buze , dar nu e asa si chiar doare…acum pot spune ca sunt mult mai bine, am avut si eu un umar pe care sa plang, de fapt nu doar unul ci chiar mai multe, care m-au ajutat cu sfaturi si vorbe bune fara sa simt ca trebuie sa ajung in patul lor (asta pt cunoscatori), dar eu sunt diferita, sunt un berbec mai sensibil care nu are nevoie decat de putina dragoste si nu doar vorbe goale…

Cum si barbatii sunt interesati de modul in care arata si vor sa mai slabeasca, am descoperit 2 modele de cura...sper sa va ajute:D:))

hmmm...ce pot spune...sunt FERICITAAAAAAA...acum stau si ma gandesc oare cat o sa dureze:))=))nah sunt obisnuita sa fiu dezamagita cand imi e lumea mai draga, dar pana acum toate merg bine, chiar prea bine...si asta ma pune putin pe ganduri...stau si ma gandesc k totul pare sa fie prea frumos ca sa fie adevarat...deci...nu stiu nici ce melodie sa pun:X:))...sunt mult prea aeriana...:X:)) gata, ma pun pe gandit pana maine dimi...sa vedem ce iese:X